...

Sophie - ulei pe carton

Cuvant - ulei pe panza

III Precum ploaia

Golesc sticla de spirt+apa=te faci praf de pe masa. Pentru cateva minute o sa ma pot minti precum aurolacii ce trag din punga+prenandez=frate, nu te mai tine de mine, ca eu vreau sa zbor. Imi spun ca tot ceea ce mi se intampla nu e adevarat. O sa ma trezesc...o sa ma trezesc din cosmar...O sa ma trezesc intr-o casa mare cu gradina in care se ajunge printr-o usa culisanta. Voi avea un caine si multe tablouri scumpe. Si multi prieteni. Facem gratar. Radem de Mardare. E seara si miroase a levantica..Aproape ca mi-a reusit figura. Imi miroase a levantica! Sau doar a ploaie...a inceput sa ploua. Iubesc. Iubesc ploaia. E mereu altfel, desi in principiu fenomenul e acelasi. Vapori de apa condensati ce se indreapta catre pamant, atrasi de catre forta gravitationala, sub forma de picaturi. Si cu toate astea, ploaia e mereu diferita. La fel ca tine.. Ma insoteste cateva minute sau cateva zile. Cu stropi mari sau mici. Imi zambeste, asa ca ploua cu soare. Sau e nervoasa. Tuna si fulgera. Daca vrea sa plece, adie vantul ca sa o duca departe. E jucausa, de aceea topaie pe langa un curcubeu. E calda asa ca pot sa stau intins pe spate, in iarba, si sa vad stropii ce coboara iute sa-mi sarute fata. Sau poate ca e rece...e o ploaie de toamna. O doresc intr-o zi calduroasa, sau nu am chef de ea..E previzibila sau nu. Uneori se poarta urat cu mine...ai zice ca-i de gheata. Cand ploaia e trista plange cu stopi mari. Tu esti la fel ca ploaia. Poate si de aceea atunci cand ploua ma gandesc la tine. La tine si la lucrurile pentru care te-am placut atat de mult. 1. Felul in care iti miroase pielea. Caldut si primitor. 2. Coapsele. Bronzate, mereu bronzate. Eu sunt convins ca ele au fost create pentru a fi mangaiate si sarutate, insa tie ti-a trecut prin cap sa le folosesti si la altceva. La mers..care ocupa locul 3...

Intr-o noapte trista, pe cand ma aflam singur intr-o casa ce nu era a mea, Sophie a venit doar ca sa-mi spuna ceva legat de ploaie...Ploaia nu o poti inchide intr-o cutiuta, sau prinde in pumn. Eu si acum mai cred ca era vorba de tine..

S-a oprit ploaia. As vrea ca si ceasul cu cadran de aur sa se opreasca. Cu el si timpul. Mai sunt 8 ore...

II...

Stau lungit pe o saltea mizerabila si imi imaginez ca punctul negru din tavan se face din ce in ce mai mare, asemenea unei gauri negre, pana ce ma inghite. Prin gaura asta neagra, nascocita de imaginatia mea, pot sa ajung oriunde...

Am vrut sa te pictez. Asa cum erai tu in zilele cand ma trezeam cu tine la usa mea. Cu parul ravasit, cu doua-trei haine aruncate in graba pe tine. Erai vesela si calda precum o zi de vara. Am vrut sa te pictez...Dar mai ales am vrut sa iti pictez sufletul. L-as fi asezat cu mare grija, ca nu cumva sa-l ranesc, pe fotoliul de langa geam, un geam mare, ce porneste aproape din podea. Apoi as fi stat cateva minute. Sau poate ore, nu mi-as fi dat seama. As fi stat si l-as fi privit fara sa scot un sunet, fara sa clipesc. Deodata, m-as fi repezit la valiza de lemn in care imi tin tuburile. As fi scos paleta si pensoanele...

Imi mangai panza..alba, fina. Imi pregatesc culorile. Mi se pare ca am pictat suflete o viata intreaga, ceea ce fac e ca un studiu repetat la nesfarsit. Ma opresc o secunda. Doar o secunda. Cat sa trag aer in piep, cat sa iti privesc sufletul cu coada ochiului. Incep. Cu verde, cu mult verde. Cu verde de toate nuantele. Iti pictez sufletul cu verde. Apoi iti pictez zambetul, nu buzele. Cu galben. Stralucitor si aprins. Cu albastru, senin cum e cerul vara, iti pictez privirea, nu si ochii. In loc de sani ti-am pus doua mere. Tot verzi. Dintr-unul am muscat un pic..Tu nu stii dar...candva, atunci cand nu voi mai avea nici panze si nici foi, am sa pictez pe coapsa ta. Si atunci iti voi picta un sarut...

Pe frunte imi alearga picaturi de sudoare. Punctul negru din tavan e la locul lui. Am visat ceva, sau poate mi-am imaginat. Pictam. Eram intr-un atelier dintr-o mansarda cu geamuri largi si...o pictam. Nu mai stiu exact ce s-a intampalt doar ca...a fugit. S-a speriat si a fugit, ca nu cumva o parte din sufletul ei sa devina a mea. Tacerea aspra din jurul meu e taiata din secunda in secunda. Ceasul de la tata isi face constiincios treaba. Mai am noua ore...