Astazi este ziua mea. Spune-ti La multi ani! La multi ani, fraiere! Cati am facut? 25? Cam asa ceva. Cu o eroare de plus-minus trei ani. Am imbatranit? Noooo...inca suntem in crestere! Esti acasa de cel putin o ora si ai ramas tot pe canapea. Ti-ai aruncat tenisii undeva pe drumul dintre holul cu arcada si living. Acum stai aici, incercand sa rememorezi ce naiba ai facut tu intr-o seara atat de speciala! Si? Ce am facut? Nu mare lucru…o mica petrecere, organizata de doi-trei prieteni si colegii de departament. Vizualizeaza: esti la Celeste. Ziduri de caramida arsa, lumini slabe si fotografii cu gangsteri. Un pluton de soldatei, cu pahare in mana, te fixeaza cu privirea imediat ce intri si te opresti cateva secunde, pentru a te obisnui cu lumina galbena, dar mai ales cu zgomotul. Zambesc toti, ca la o comanda. E un zambet larg si scurt. Nici macar nu e un zambet sincer. Tipii de langa bar ridica usor paharul. Ei zambesc pentru ca tu platesti Jack-ul. Zambeste fraiere, ce faci!! Zambeste!! Asa, vezi ca se poate! Acum ii saluti si spui ceva amuzant! Nu stiu ce e cu voi aici, eu doar eram prin zona si am intrat sa ma incalzesc un pic. Foarte amuzant, te-ai intrecut pe tine, nu am ce sa zic..mai bine bea ceva, poate iti vine cheful. Maria e deja langa tine. Te pupa pe obrajii reci si iti ureaza usor „La multi ani”!, asa, sa auzi numai tu. E urmata de intregul pluton de soldatei, colegi, colege, prieteni, prietene...pe multi nu ii stii. Toti iti spun aceeasi chestie: „La multi ani!”, la care se adauga toate urarile usor stupide formulate cu aceasta ocazie. Ai ramas cu privirea in gol si cu un brat de cadouri..Maria...e atat de calda in seara asta. Poate ca a fost singura care a tinut la tine fara sa-ti ceara ceva in schimb, fara srtategii si planuri, a fost sincera inca din prima secunda in care te-a intalnit. Si tu ce faci? O abandonezi cand va era mai bine…Uite, in momente de genul asta iti dai seama daca ai procedat bine sau nu. Cine ti-a soptit „La multi ani!” si ti-a dat un cadou mic, ambalat intr-o hartie verde, legat frumos cu o fundita rosie? Asa spuneam si eu! Gata! Nu uita de ce suntem aici. E ziua ta. In cocluzie, ar trebui sa fii fericit, asa ca intra in rol! Din fericire, totul a trecut destul de repede. Un Jack, doua, cei mai buni prieteni langa mine. Ne stim din liceu. Am ramas la fel, cel putin cu ei. Radem la aceleasi glume proaste, pe care le-am auzit de nenumarate ori, ca si cum le-am auzi acum pentru prima oara. Maria sta rezemata de peretele de caramida rosie. E imbracata intr-o rochita neagra. Ma trec fiori cand o privesc. Alearga doua cubulete de gheata printr-un pahar. . E trista de parca nu ar fi la o petrecere de ziua mea, ci la inmormantarea mea. Ma intreb daca ochii ei mari si negri ar plange. Mereu am glumit cu ea, cand venea vorba de ce facem daca unul dintre noi moare. Si nu stiu cum se facea, ca eu eram mereu cel nominalizat sa ia premiul. Daca mor sa nu plangi dupa mine...Sa te imbraci in cea mai frumoasa rochita, rosie, decoltata, sa-ti cumperi cea mai mare cutie de inghetata de ciocolata si sa o mananci in masina, asa cum faceam noi, privind stelele, semnalizand, din cand in cand, navelor extraterestre ca sunt radare pe traseu. Ea imi spunea, miscandu-si atat de repede ochisorii, incat ma ameteau, ca ma va bantui, ma va veghea, si atunci cand voi avea nevoie de ajutor, sa privesc cerul de vara, senin si albastru, si sa stiu ca ea este acolo pentru mine. Eram niste copii…si spuneam doar tampenii…
Astazi este ziua mea. Am 28 de ani, sunt singur si pe jumatate beat. Ce petrecere a mai fost si asta? Sa plece lumea acasa pe la 2 a.m? Noi nu suntem ca ei...noi o sa continuam petrecerea. Mai e ceva Jack pe un fund de sticla, vezi unde e. Si cadourile. Nu ai desfacut cadourile! Imi e atat de greu sa ma ridic de pe canapea, dar, azi e ziua ta, asa ca fac tot ce vrei. Cadoul de la Maria…inca mai pastreaza parfumul ei..Desfac cu grija fundita rosie. O asez pe masa, intr-o ordine desavarsita. Trag usor de hartia verde, si desfac primul colt, al doilea, o pun langa fundita. Rasuflu usurat. Am reusit sa-l desfac, fara sa rup hartia. Un biletel, o briosa, o lumanarica alba si o bricheta. Zambesc...ne stim de multi ani si ea inca reuseste sa ma surprinda! Instant wish kit, asta scrie pe biletel. Instructiuni de folosire: 1. se ia briosa, este o briosa mare cu ciocolata, cu bucatele de ciocolata infipte in aluatul pufos, si se asaza pe o farfurioara. Nu avem farfurioara, punem direct pe masuta. 2. lumanarica se infige in briosa. O iau si o infig cu grija. 3 cu bricheta, o bricheta asemenea unui cub de metal, se aprinde lumanarica. Urmez constiincios fiecare pas. Un lucru atat de mic si face o lumina atat de mare in bezna din jurul meu. 4. iti pui o dorinta, ai grija se va indeplini! Imi dorsesc sa…uite, vezi ce aiurea esti? Nici macar nu stii ce vrei. Ma gandesc cateva secunde. Vreau sa pot uita, vreau sa fiu din nou cum eram. Ma trantesc pe canapea... raman cu privirea in tavan. Mai este ceva.. 5. se trage aer in piep si plin de incredere se stinge lumanarica. Nu pot sa fac asta. E mica si arde atat de cuminte. Nu pot. Nu pentru ca nu vreau, ci pentru ca pot sa-mi mai misc doar mainile. Sunt prea beat ca sa ma ridic de pe canapea, sa ma aplec peste masuta si sa o sting. Incerc sa creez un curent de aer cu mana. E mica, dar rezistenta si incapatanata. Nu reusesc sa o sting. In schimb, in toata agitatie, dau peste o cutiuta cu pastile pe langa mine. Luminal 20 de comprimate. De asta nu le gaseam…. Ce bine ca nu am stins lumanarica, pot sa citesc ce scrie. As vrea sa iau doar unul, sa dorm un pic, insa iar nu pot. Eu sunt prea beat, somniferele prea mici. Lumanarica arde linistita. E frumoasa si incep sa cred ca are si un usor parfum de brad. Scutur cutiuta in palma. Sa fie vreo 5-6 comprimate, cu o eroare de plus-minus trei. Ultima gura de Jack. Cald, dar merge la fix. Nu trebuie sa ma mai ridic, sa ma duc dupa apa. Lumanarica arde in voie. E atat de liniste incat o aud cum sfaraie A trecut de 3 a.m, ea nu a sunat. Nu a sunat pana acum, nu mai suna. Hai, doar nu te asteptai sa sune… Probabil a si uitat ca e ziua ta. Sau ti-a pierdut numarul. Sau poate ii este si ei teama , sa-ti auda vocea. Nu pot sa cred ca in tot acest timp, cat ai stat pe canapea, te-ai gandit la ea. Nu am stabilit noi ca am terminat povestea asta? Hai, culca-te, iar te culci tarziu si maine vei avea cearcane.
Aproape ai adormit si stiu ca nu e un moment potrivit sa te intreb asta dar, totusi, cate comprimate aveai in palma? Nu ca ar mai conta acum, oricum tu nu te mai poti misca, nu mai poti misca nici macar mainile. Nu iti este frica, nu iti este frica, nu iti este…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu